PENSIUNEA LACUL ZÂNELOR
© ©
Pensiunea agroturistică Lacul Zânelor
Obiective
Turistice
REZERVATIA
NATURALA DEALUL
CU LILIECI
Dealul cu Lilieci este o
rezervatie naturală de
tip floristic și faunistic
situată în județul Buzău,
pe teritoriul
administrativ al comunei
Cernătesti. Aria naturală
are o suprafață de 10,59
hectare. Rezervația
naturală „Dealul cu
Lilieci” a fost declarată
arie protejată din 6
martie 2000 si
reprezintă o arie
naturală în Dealul
Săpocii, cu rol de
protecție pentru specia
floristică de liliac
sălbatic (Syringa
vulgaris).
Conform oamenilor din
popor, liliacul,
supranumit şi "floarea
memoriei", trezeşte
amintiri uitate, care pot
fi retrăite în totalitate.
De asemenea, în tradiţia
populară este şi un
simbol al atracţiei
irezistibile, astfel că
fetele care vor să se
mărite trebuie să poarte
floare de liliac,
deoarece aceasta
cheamă ursitul. Liliacul
are şi proprietăţi
antiinflamatorii,
combate reumatismul şi
tensiunea arterială.
În cuprinsul rezervaţiei
se mai întâlnesc diverse
specii arboricole de
stejar pufos (Quercus
pubescens), cer
(Quercus cerris), gârniţă
(Quercus frainetto);
arbusti cu specii de:
(scumpie (Cotinus
coggygria), mojdrean
(Fraxinus ornus),
cărpiniţă (Carpinus
orientalis). De
asemenea, se întălnesc
şi specii ierboase de
alior, (Euphorbia
cyparissias), măciuca
ciobanului (Echinops
ruthenicus), ruşcuţă de
primăvară (Adonis
vernalis L.), unghia găii
(Artagalus glycyphyllos)
sau cârcel (Ephedra
distachya). ). Se află în
partea centrală a
județului Buzău și cea
vestică a satului
Cernătești, la poalele
munților Buzăului, în
lunca dreaptă a văii
Slănicului ,lângă drumul
judetean (DJ203K) ce
leagă satul Săpoca de
Vlădeni.
REZERVATIA
NATURALA
VULCANII
NOROIOSI
Rezervatie naturală
de tip geologic pe circa
30 hectare,Vulcanii
noroiosi sunt localizati
în Subcarpatii de
Curbură , în localitatea
Berca, jud. Buzău, fiind
formati datorită
eruptiilor de gaze din
pământ, care antreneza
spre suprafată nămol si
apă. Cunoscuti în zonă
sub denumirea de pâcle,
vulcanii noroiosi au
aceiasi structură ca si
vulcanii adevarati, în
interiorul lor
producându-se procese
similare. Altfel spus
avem de-a face cu niste
vulcani in miniatură la
care conurile nu
depăsesc 5 - 6m
înaltime, iar adâncimea
de la care este aruncată
spre suprafata "lava"
este mult mai mică. În
final acelasi rezultat ,
adică o suprafată în
mare parte aridă dar în
acelasi timp
spectaculoasă.
Zona Pâclele Mari —
Pâclele Mici, unde se
află faimoșii vulcani,
declarată încă din 1924
monument al naturii,
este singurul loc din
Europa în care pot fi
văzuți vulcani noroioși,
fenomene similare
înregistrându-se doar în
Siberia și în Australia.
Noroiul este împins
continuu de gazele
naturale spre gura
vulcanilor, de unde se
prelinge pe versanții
acestora, sub forma
unor pârâiașe, care se
usucă treptat,
modificând astfel în
permanență peisajul.
Noroiul împins la
suprafață face ca aceste
cratere să se mărească,
întinzându-se unele
către celelalte, până se
unesc între ele, dând
naștere astfel unor guri
de vulcani cu diametre
de 2-3 metri.
La câțiva kilometri spre
nord-est este situat
platoul Pâclelor Mari, cu
o suprafață de aproape
20 de hectare, numele
acestuia fiind legat de
dimensiunile foarte mari
ale celor trei vulcani
principali aflați în
centrul platoului.
Diametrul fiecăruia
dintre acești trei vulcani
măsoară peste 100 de
metri, la baza acestora
apărând mai multe
cratere secundare și
limbi lungi de noroi,
adesea amestecate cu
șuvițe de țiței.
Astăzi, se poate ajunge
la Vulcanii noroioși, pe
un drum modernizat,
din DN10 (Buzău-
Brașov), de la Sătuc (20
km), prin schela Berca
sau prin Joseni-Policiori-
Beciu (DJ102F). În zonă,
Vulcanii noroioși sunt
cunoscuți sub numele de
"pâcle" sau ''fierbători''.
REZERVATIA
NATURALA
PLATOUL MELEDIC
Rezervatia naturala
Platoul Meledic se afla
in comuna Manzalesti, in
dreapta Vaii Jgheabului,
judetul Buzau si este o
rezervatie geologica,
speologica, botanica si
zoologica.
Rezervatia se intinde pe
o suprafata de 67,5
hectare si se afla la o
altitudine de 600 metri.
Zona Meledic include un
numar de 35 de pesteri
de sare (endocarste
saline), cea mai
importanta fiind chiar
pestera din platoul
Meledic, denumita
pestera 6S, de doua ori
detinatoare a recordului
mondial pentru cea mai
lunga cavitate formata
in sare. Regiunea capata
un plus si prin existenta
in zona a broastei
testoase si a
scorpionului.
Canioanele din Platoul
Meledic sunt adanci de
5-6 metri, au latimi de
0,5-3 metri si rupturi de
panta de 2 metri.
Încă de la intrarea în
rezervaţie, turiştii sunt
întâmpinaţi de un grunj,
un pinten alb format din
rocă vulcanică şi calcar.
La mică distanţă ni se
dezvăluie şi lacul
Meledic. Lacul are
suprafata de un hectar
si vara este loc de plaja
si de pescuit. Platoul
este rezervatie naturata
datorita unicitatii
fenomenelor de aici. Un
lac a cărui poveste este
amestec de istorie şi
legendă. Se spune că, la
sfârşitul anilor 1800, un
car plin cu butoaie de
apă minerală s-a
prăbuşit în lac. Imediat
s-a născut legenda că n-
a fost vorba de un
accident şi că în butoaie
nu era nicidecum apă, ci
o adevărată comoară.
„Bivolii s-au înecat şi
cel care conducea şi
urmaşii au vrut să vadă
dacă acolo sunt valori
materiale ascunse. Chiar
au încercat să dea
drumul la apa lacului,
să-l sece şi să ia acele
comori şi n-au reuşit să
dea drumul la apă, să
sece tot lacul şi din
această cauză i-a rămas
denumirea de Lacul fără
Fund”.
MUNTELE ALB SAU
GRUNJUL
Monumentul cu
statut de rezervatie
geologica se gaseste la
confluenta raului Slanic
cu paraul Jgheab, la
marginea drumului
judetean ce face
legatura catre
localitatea Lopatari.
Obiectivul turistic se
prezinta cu o formă
piramidala ocupand o
suprafata de 0.025
hectare la baza. Cu o
inaltime de 18 metri si
un diametru de 15 metri
grunjul de la Manzalesti
are in varf o cruce.
Despre denumirea de
“grunj” aceasta are
sensul de ingustare sau
grumaz aspectul sau
amintind de "Copa
Cabana” (Capatana de
zahar, Brazilia).
Unul dintre cele
mai cunoscute obiective
turistice din judetul
Buzau si anume stanca
alcatuita din marne albe
cineritice sau “Muntele
alb”asa cum mai este
numită este ocrotita
incepand cu anul 1973.
FOCURILE VII
Judetul Buzau se
poate lauda cu cateva
minuni naturale care
atrag turisti din toate
colturile tarii si chiar de
peste hotare. Pe langa
spectaculosiiVulcani
Noroiosi de la Berca,
exista asa-numitele
“Focuri vii”, fenomene
naturale care mai pot fi
admirate doar in Turcia,
Asia, Australia si Statele
Unite.
Fenomenul
focurilor vii (asemanator
cu cel al vulcanilor
noroiosi) se formeaza
datorita gazelor
naturale emanate din
pamant (hidrocarburi),
care se aprind singure
prin procesul de frecare
cu solul, dar si datorita
razelor soarelui, arzand
incontinuu.
Imaginea este
deosebita, cu toate ca
nu vorbim de adevarate
focuri de tabara, ci de
unele a caror inaltime
variaza intre 20 de
centimetri si un metru
(la Lopatari), in functie
de presiunea gazelor
naturale din interior si
de bataia vantului.
Chiar daca se
intampla sa se mai
stinga in timpul ploilor,
ele se reaprind. De aici
li se trage practic si
numele de “focuri vii” –
pentru ca ard in
permanenta, chiar si
iarna. Noaptea, focurile
vii sunt si mai
spectaculoase, flacarile
galben-rosiatice putand
fi observate de la
distanta.
In credinta
populara, se spune
despre ele ca sunt
facatoare de minuni si
ca atunci cand ajungi la
focurile vii este bine sa
iti pui o dorinta, pentru
ca ti se va indeplini.
ASEZARI
RUPESTRE-
SCHITUL ALUNIS
Bisericile rupestre
din Munții Buzăului
reprezintă un complex
de vestigii ale unor
construcții rupestre cu
funcții dominante
cultice și de refugiu, a
căror origine coboară
uneori până în
preistorie, situate în
zona arcului sud-estic al
Carpaților în principal în
zona Culmii Ivănețu, dar
și pe dreapta Buzăului în
Masivul Siriu, precum și
în zona adiacentă din
Subcarpații de
Curbură(Dealurilor
Botanului) pe un areal
cu o lungime de peste
80 km. Cea mai mare
densitate se întâlnește
în împrejurimile
comunelor Bozioru,
Colți, Cozieni și Brăești,
iar în număr mai mic pe
raza comunelor Cătina și
a satelor Sibiciu,
precum și a orașului
Nehoiu. În total sunt
aproximativ 30 de astfel
de amenajări actual
identificate.
Deși majoritatea
acestor construcții cu
dispunere izolată par să
fi fost săpate în rocă în
perioada medievală,
cercetărilearheologice
au evidențiat uneori o
serie de urme de locuire
care merg până în epoca
bronzului - cultura
Monteoru sau începutul
primei epoci a fierului
(Hallstatt). Primele
atestări documentare
ale acestor construcții
au apărut deabia în
secolul XVI, moment în
care spre mijlocul
acestui secol în zona
montană a Buzăului s-au
afirmat unul dintre
curentele
monasticeortodoxe:
anahoretismul -
exprimat prin
amenajarea de biserici
și chilii săpate în piatră.
O parte din aceste
ansambluri rupestre au
fost folosite în scopuri
religioase - ca lăcașuri
de cult, chilii sau locuri
de rugăciune, cele mai
cunoscute fiind
schiturile Aluniș
(funcțional și în
prezent) și Agaton.
Totodată, în unele
dintre peșterile din zonă
se întâlnesc inscripții și
desene rupestre, cu
tematică preponderent
creștină. Insuficiența
informațiilor
documentare și aspectul
de multe ori straniu sau
romantic al complexelor
rupestre au iscat o
întreagă literatură ce a
propus datarea lor atât
în preistorie, cât mai
ales în perioada de
început a creștinismului
în secolele III-IV. Opinii
diverse și controversate,
afirmă existența
dovezilorarheologice
rupestre asociate
creștinismului primar, în
timp ce afirmații bine
susținute documentar
certifică arealul drept
vatră de mărturisire
creștină mai târziu −
spre jumătatea celui de-
al doilea mileniu. O
teorie cu susținere
incertă vehiculează
ideea că în zona
Buzăului ar fi acționat
misionarul Audius
întemeietorul sectei
Audienilor. Unii dintre
cercetătorii locali susțin
chiar opinia că unele
dintre aceste situri au
servit drept sanctuare
dacice.
Alături de funcția
cultică, locațiile au
folosit și pentru refugiu,
fiecare dintre cele două
destinații fiind susținută
atât de dispunerea
izolată și de existența
unor inscripții, cât și de
mențiuni documentare
medievale. În mod
indirect, bisericile
rupestre de aici au
influențat dinamica
așezărilor umane.
Apariția unor pustnici
izolați a determinat
existența unor mici
schituri și, ulterior a
unei comunități
monahale înfloritoare în
timpul perioadei
feudale.
TROVANTII DE LA
ULMET
Babele noastre sunt
un grup de câțiva
trovanți rămași
suspendați în poziții
ciudate. Trovanții sunt
numiți popular și
“pietrele vii” și sunt
pietre considerate pe
vremuri magice datorită
formelor acestora. În
general au forme
rotunjite, uneori
sferice, și s-au dezvoltat
în nisipul de pe
fundul mării Paratethys
care exista cândva și pe
teritoriul României.
Fiindcă ele „cresc” (de
fapt la trecut, au
„crescut”) concentric,
au fost confundați cu
ouă de dinozauri sau
chiar cu OZN-uri.
REZERVATIA NATURALA
DEALUL CU LILIECI
Conform oamenilor din popor,
liliacul, supranumit şi "floarea
memoriei", trezeşte amintiri
uitate, care pot fi retrăite în
totalitate.
Lacul Mocearu.
Text8aText8aText8a
Text8aText8aText8a
Text8aText8aText8a
Text8aText8aText8a
Text8aText8a